În timp ce Saul se ducea la Damasc cu scrisori de împuternicire să prindă bărbaţii sau femeile care Îl vesteau pe İsus, şi să‑i aducă legaţi la İerusalim, îngerii răi tresăltau de bucurie în jurul lui. Dar pe când călătorea, deodată o lumină din cer a strălucit în jurul lui, care i‑a făcut pe îngerii răi să fugă, iar pe Saul să cadă imediat la pământ. El a auzit un glas care‑i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?“ Saul a întrebat: „Cine eşti Tu, Doamne?“ Şi Domnul a zis: „Eu sunt İsus pe care‑L prigoneşti. Ţi‑ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într‑un ţepuş.“ Tremurând şi înspăimântat, Saul a zis: „Doamne, ce vrei să fac?“ „Scoală‑te“, i‑a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.“
Oamenii care erau cu el au rămas încremeniţi, auzind glasul, dar nevăzând pe nimeni. Când lumina a trecut şi Saul s‑a ridicat de la pământ, şi şi‑a deschis ochii, nu vedea pe nimeni. Slava luminii din cer îl orbise. L‑au luat de mână şi l‑au dus în Damasc, şi trei zile a fost fără vedere; şi n‑a mâncat, nici n‑a băut. Şi Domnul l‑a trimis apoi pe îngerul Său tocmai la unul dintre bărbaţii pe care Saul spera să‑i prindă, şi i‑a descoperit într‑o viziune că trebuia să se ducă pe uliţa care se chema Dreaptă şi să caute în casa lui İuda pe unul zis Saul, un om din Tars. „Căci iată, el se roagă; şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându‑şi mâinile peste el, ca să‑şi capete iarăşi vederea.“
Anania s‑a temut că era ceva greşit în treaba aceasta, şi a început să‑İ povestească Domnului ce auzise despre Saul. Dar Domnul i‑a zis lui Anania: „Du‑te, căci el este un vas pe care l‑am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui İsrael; şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.“ Anania a urmat îndrumările Domnului, şi a intrat în casă, şi punându‑şi mâinile peste el, a spus: „Frate Saule, Domnul İsus, care ţi S‑a arătat pe drumul pe care veneai, m‑a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.“
Îndată Saul şi‑a recăpătat vederea, şi s‑a sculat, şi a fost botezat. Şi apoi predica în sinagogi că Hristos era Fiul lui Dumnezeu. Toţi cei care‑l auzeau rămâneau uimiţi şi se întrebau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în İerusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n‑a venit el aici ca să‑i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?“ Dar Saul se întărea tot mai mult şi îi nedumerea pe iudei. Erau iarăşi în încurcătură. Saul îşi spunea experienţa în puterea Duhului Sfânt. Toţi erau la cunoştinţă cu împotrivirea lui Saul faţă de İsus, şi zelul lui în a‑i urmări şi a‑i da la moarte pe toţi cei care credeau în Numele Său. Convertirea lui miraculoasă i‑a convins pe mulţi că İsus era Fiul lui Dumnezeu. Saul îşi povestea experienţa, că în timp ce‑i prigonea până la moarte, legându‑i şi aruncându‑i în temniţă atât pe bărbaţi cât şi pe femei, pe când călătorea spre Damasc, deodată o lumină mare din cer a strălucit în jurul lui, şi İsus i S‑a descoperit şi l‑a învăţat că El era Fiul lui Dumnezeu. În timp ce Pavel Îl propovăduia cu curaj pe İsus, ducea cu sine o influenţă puternică. El cunoştea Scripturile, şi după convertirea lui o lumină divină a strălucit peste profeţiile referitoare la İsus, care l‑a făcut în stare să prezinte clar şi cu curaj adevărul şi să corecteze orice interpretare greşită a Scripturilor. Cu Duhul lui Dumnezeu aşezat asupra lui, el putea într‑un mod clar şi convingător să‑şi poarte ascultătorii de‑a lungul profeţiilor până în timpul primei veniri a lui Hristos, şi să le arate că Scripturile fuseseră împlinite în ceea ce priveşte suferinţele, moartea şi învierea lui Hristos.
Mergi la Capitolul 15 - İudeii au hotărât să-l omoare pe Pavel
Înapoi sus
Mergi înapoi la Cuprins