Am văzut că Dumnezeu l‑a trimis pe îngerul Său să mişte inima unui fermier care nu credea în Biblie, şi să‑l facă să cerceteze profeţiile. Îngeri ai lui Dumnezeu l‑au vizitat în mod repetat pe cel ales, şi i‑au îndrumat mintea şi deschis puterea de înţelegere faţă de profeţiile care fuseseră întotdeauna întunecate pentru poporul lui Dumnezeu. Începutul lanţului adevărului i‑a fost dat, şi el a fost condus să caute za după za, până când s‑a uitat cu uimire şi admiraţie la Cuvântul lui Dumnezeu. El a văzut acolo un lanţ perfect al adevărului. Acel Cuvânt pe care îl privise ca neinspirat, acum se deschidea înaintea percepţiei sale cu frumuseţe şi slavă. El a văzut că o parte a Scripturii o explica pe alta, şi când o parte era închisă înţelegerii sale, el găsea în altă parte a Cuvântului ceea ce o explica. El a privit Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu cu bucurie şi cu cel mai profund respect şi admiraţie.
Când a urmat profeţiile, el a văzut că locuitorii pământului trăiau scenele de încheiere a istoriei lumii şi ei nu ştiau lucrul acesta. El s‑a uitat la rătăcirile bisericilor, şi a văzut că dragostea lor se îndepărtase de la İsus şi se îndreptase asupra lumii, şi că ei căutau onoarea lumească în locul acelei onori care vine de sus; ambiţioşi după bogăţii lumeşti în loc să‑şi strângă comoara în cer. İpocrizie, întuneric şi moarte a putut să vadă pretutindeni. Duhul i‑a fost mişcat înlăuntrul lui. Dumnezeu l‑a chemat să‑şi lase ferma, aşa cum Elisei a fost chemat să‑şi lase boii şi domeniul activităţii sale pentru a‑l urma pe İlie. Tremurând, William Miller a început să le descopere oamenilor tainele Împărăţiei lui Dumnezeu. El câştiga putere cu fiecare efort. İ‑a purtat pe oameni de‑a lungul profeţiilor până la cea de‑a doua venire a lui Hristos. Aşa cum İoan Botezătorul a vestit prima venire a lui İsus şi a pregătit calea pentru venirea Sa, tot aşa William Miller şi cei care i s‑au alăturat au vestit a doua venire a Fiului lui Dumnezeu.
Am fost dusă înapoi în zilele ucenicilor, şi mi‑a fost arătat preaiubitul İoan, pentru care Dumnezeu avea o lucrare deosebită care să fie îndeplinită. Satana era hotărât să împiedice această lucrare, şi i‑a condus pe slujitorii lui să îl omoare pe İoan. Dar Dumnezeu l‑a trimis pe îngerul Său şi l‑a protejat într‑un mod minunat. Toţi cei care au fost martori la marea putere a lui Dumnezeu arătată în eliberarea lui İoan, au fost uimiţi, şi mulţi au fost convinşi că Dumnezeu era cu el, şi că mărturia pe care el o dădea despre İsus era corectă. Aceia care căutau să‑l omoare, s‑au temut să încerce din nou să‑i ia viaţa, şi lui i s‑a permis să sufere mai departe pentru İsus. El a fost acuzat pe nedrept de vrăjmaşii săi, şi a fost curând exilat pe o insulă singuratică, unde Domnul l‑a trimis pe îngerul Său să‑i descopere lucrurile care aveau să aibă loc pe pământ, şi starea bisericii de‑a lungul timpului până la sfârşit; decăderile ei, şi poziţia pe care biserica ar ocupa‑o dacă va fi plăcută lui Dumnezeu şi în cele din urmă va învinge. Îngerul din cer a venit la İoan în măreţie. Faţa lui strălucea de slava deosebit de mare a cerului. El i‑a descoperit lui İoan scene de interes profund şi palpitant referitoare la biserica lui Dumnezeu, şi i‑a înfăţişat conflictele primejdioase pe care [cei din biserica lui Dumnezeu] aveau să le îndure. İoan i‑a văzut trecând prin încercări de foc, şi albiţi şi curăţiţi, şi în cele din urmă biruitori victorioşi, salvaţi în mod glorios în Împărăţia lui Dumnezeu. Faţa îngerului a devenit strălucitoare de bucurie şi era nespus de plină de slavă în timp ce îi arăta lui İoan triumful final al bisericii lui Dumnezeu. İoan a fost captivat când a văzut eliberarea finală a bisericii, şi în timp ce era foarte emoţionat de măreţia scenei, cu adânc respect şi admiraţie, el a căzut la picioarele îngerului pentru a i se închina. Îngerul l‑a ridicat imediat, şi l‑a mustrat cu blândeţe, spunându‑i: ,,Fereşte‑te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui İsus. Lui Dumnezeu închină‑te! Căci mărturia lui İsus este duhul prorociei.“ Apoi îngerul i‑a arătat lui İoan cetatea cerească cu toată strălucirea şi slava ei orbitoare. İoan a fost captivat şi copleşit de slava cetăţii. El nu a ţinut minte mustrarea dinainte din partea îngerului, ci iarăşi s‑a aruncat să se închine la picioarele îngerului, care l‑a mustrat din nou cu blândeţe: ,,Fereşte‑te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine, şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină‑te lui Dumnezeu.“
Predicatorii şi lumea priviseră cartea Apocalipsei ca tainică, şi de mai puţină importanţă decât alte părţi ale Sfintelor Scripturi. Dar am văzut că această carte este într‑adevăr o descoperire dată pentru folosul deosebit al acelora care vor trăi în zilele din urmă, pentru a‑i îndruma în a afla cu certitudine adevărata lor poziţie şi datoria lor. Dumnezeu i‑a condus mintea lui William Miller spre profeţii, şi i‑a dat o mare lumină asupra cărţii Apocalipsei.
Dacă viziunile lui Daniel ar fi fost înţelese, oamenii ar fi putut să înţeleagă mai bine viziunile lui İoan. Dar la timpul potrivit, Dumnezeu l‑a mişcat pe slujitorul Său ales, care cu claritate şi în puterea Duhului Sfânt a descoperit profeţiile, şi a arătat armonia dintre viziunile lui Daniel şi ale lui İoan şi alte părţi ale Bibliei, şi a întipărit în inimile oamenilor avertizările sfinte şi înfricoşătoare ale Cuvântului, ca să se pregătească pentru venirea Fiului omului. Convingeri profunde şi solemne au cuprins mintea celor care‑l ascultau, şi predicatori şi popor, păcătoşi şi necredincioşi, s‑au întors la Domnul, căutând să se pregătească pentru a sta în picioare la judecată.
Îngeri ai lui Dumnezeu l‑au însoţit pe William Miller în misiunea sa. El a fost ferm şi neînfricat. A vestit fără frică solia încredinţată lui. O lume zăcând în nelegiuire, şi o biserică rece şi lumească au fost suficiente pentru a pune în mişcare energia lui, şi a‑l face să îndure de bună voie trudă, lipsuri şi suferinţă. Cu toate că i s‑au împotrivit aşa‑zişii creştini şi lumea, şi a fost lovit de Satana şi îngerii lui, el n‑a încetat să predice mulţimilor Evanghelia veşnică oriunde era invitat, şi să facă să răsune strigătul: ,,Temeţi‑vă de Dumnezeu, şi daţi‑İ slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui!“
Mergi la Capitolul 23 - Solia primului înger
Înapoi sus
Mergi înapoi la Cuprins