Mi‑a fost arătat interesul pe care tot cerul îl arătase în lucrarea care se desfăşura pe pământ. İsus a însărcinat un înger puternic să coboare şi să avertizeze pe locuitorii pământului să se pregătească pentru cea de‑a doua Sa venire. L‑am văzut pe îngerul puternic plecând din prezenţa lui İsus din cer. Înaintea lui mergea o lumină deosebit de strălucitoare şi plină de slavă. Mi s‑a spus că misiunea lui era să lumineze pământul cu slava sa şi să avertizeze oamenii despre apropiata mânie a lui Dumnezeu. Mulţimi au primit lumina. Unii păreau să fie foarte serioşi, în timp ce alţii erau bucuroşi şi încântaţi. Lumina a fost revărsată asupra tuturor, dar unii doar au venit sub influenţa ei şi nu au primit‑o din toată inima. Dar toţi cei care au primit‑o şi‑au întors feţele în sus spre cer şi İ‑au dat slavă lui Dumnezeu. Mulţi s‑au umplut de o mare mânie. Pastori şi oameni s‑au unit cu cei josnici şi au rezistat cu fermitate luminii revărsate de îngerul puternic. Dar toţi cei care au primit‑o s‑au retras din lume şi erau strâns uniţi împreună.
Satana şi îngerii lui erau foarte ocupaţi în a căuta să atragă de la lumină minţile a cât de mulţi ar fi putut. Grupul care a respins‑o a fost lăsat în întuneric. Am văzut îngerul urmărind cu cel mai profund interes pe cei care mărturiseau că sunt poporul lui Dumnezeu, pentru a însemna caracterul pe care şi‑l formau atunci când solia de origine divină le era prezentată. Şi atunci când foarte mulţi care pretindeau că‑L iubesc pe İsus s‑au întors de la solia cerească cu dispreţ, luare în râs şi ură, un înger cu un pergament în mână a notat raportul ruşinos. Tot cerul s‑a umplut de indignare pentru că İsus era dispreţuit de pretinşii Lui urmaşi.
Am văzut dezamăgirea celor încrezători. Ei nu L‑au văzut pe Domnul lor la vremea aşteptată. A fost intenţia lui Dumnezeu să ascundă viitorul, şi să‑Şi aducă poporul în punctul unde trebuia să decidă. Fără acest timp fix, lucrarea plănuită de Dumnezeu nu ar fi fost împlinită. Satana conducea minţile a foarte multora departe în viitor. O perioadă de timp vestită pentru venirea lui Hristos trebuia să facă mintea să caute în mod serios o pregătire imediată. Când timpul a trecut, cei care nu primiseră pe deplin lumina îngerului, s‑au unit cu cei care dispreţuiseră solia cerească, şi ei s‑au întors în batjocură asupra celor dezamăgiţi. Am văzut îngerii din cer sfătuindu‑se cu İsus. Ei notaseră starea celor care mărturiseau că sunt urmaşii lui Hristos. Trecerea timpului fixat îi testase şi îi pusese la încercare, şi foarte mulţi au fost cântăriţi în balanţă şi găsiţi prea uşori. Ei toţi mărturiseau cu voce tare că erau creştini, şi totuşi au dat greş în aproape toate privinţele în a‑L urma pe İsus. Satana a tresăltat de bucurie în faţa stării pretinşilor urmaşi ai lui Hristos. El îi avea în laţul său. Îi condusese pe majoritatea să părăsească cărarea cea dreaptă, şi ei încercau să se urce la cer pe vreo altă cale. Îngerii i‑au văzut pe cei neîntinaţi, curaţi şi sfinţi, toţi amestecaţi cu păcătoşii în Sion şi cu ipocriţii iubitori de lume. Ei vegheaseră asupra celor care‑L iubeau cu adevărat pe İsus; dar cei stricaţi îi afectau pe cei sfinţi.
Acelora ale căror inimi ardeau de o dorinţă profundă şi plină de dor să‑L vadă pe İsus, li s‑a interzis de către pretinşii lor fraţi să vorbească despre venirea Sa. Îngerii priveau întreaga scenă şi simţeau împreună cu rămăşiţa care iubea venirea lui İsus. Un alt înger puternic a fost însărcinat să coboare pe pământ. İsus a pus în mâna lui un înscris, şi când el a venit pe pământ, a strigat: „A căzut, a căzut Babilonul!“ Apoi i‑am văzut pe cei dezamăgiţi arătând iarăşi bucuroşi, şi ei şi‑au ridicat ochii spre cer aşteptând cu credinţă şi nădejde apariţia Domnului lor. Dar mulţi păreau să rămână într‑o stare de amorţeală, ca şi când ar fi fost adormiţi; totuşi am putut să văd urma unei întristări profunde pe feţele lor. Cei dezamăgiţi au văzut din Biblie că se aflau în timpul de întârziere, şi că trebuiau să aştepte cu răbdare împlinirea viziunii. Aceeaşi dovadă care îi condusese să‑L aştepte pe Domnul lor în 1843, i‑a condus să Îl aştepte în 1844. Am văzut că majoritatea nu aveau acea energie care marcase credinţa lor în 1843. Dezamăgirea le slăbise credinţa. Dar când cei dezamăgiţi s‑au alăturat strigătului celui de‑al doilea înger, oastea cerească s‑a uitat cu cel mai profund interes şi a notat efectul soliei. Ei i‑au văzut pe cei care purtau numele de creştini întorcându‑se în batjocură şi cu dispreţ asupra acelora care fuseseră dezamăgiţi. Când cuvintele „Nu v‑aţi suit încă!“ au ieşit de pe buzele celor batjocoritori, un înger le‑a scris. Îngerul a spus: „Îl batjocoresc pe Dumnezeu.“
Atenţia mi‑a fost îndreptată înapoi spre luarea la cer a lui İlie. Mantaua lui a căzut pe Elisei, şi copii răi (sau tineri) l‑au urmat bătându‑şi joc şi strigând: „Suie‑te, pleşuvule! Suie‑te, pleşuvule!“ Ei L‑au batjocorit pe Dumnezeu şi şi‑au primit pedeapsa pe loc. Ei învăţaseră aceasta de la părinţii lor. Şi asupra acelora care şi‑au bătut joc şi au luat în râs ideea înălţării sfinţilor vor veni plăgile lui Dumnezeu, şi ei vor înţelege că nu este lucru mărunt să te joci cu El.
İsus a însărcinat alţi îngeri să zboare repede să învioreze şi să întărească credinţa scăzută a poporului Său, şi să‑i pregătească pentru a înţelege solia celui de‑al doilea înger şi a mişcării importante care avea în curând să se facă în cer. Am văzut că aceşti îngeri au primit mare putere şi lumină de la İsus, şi au zburat repede pe pământ pentru a‑şi îndeplini misiunea de a‑l ajuta pe cel de‑al doilea înger în lucrarea sa. O lumină puternică a strălucit peste poporul lui Dumnezeu când îngerii au strigat: „İată Mirele vine, ieşiţi‑İ în întâmpinare!“ Atunci i‑am văzut pe cei dezamăgiţi ridicându‑se şi în acord cu cel de‑al doilea înger au proclamat: „İată Mirele vine, ieşiţi‑İ în întâmpinare!“ Lumina îngerilor străpungea întunericul pretutindeni. Satana şi îngerii lui căutau să împiedice această lumină de a se răspândi şi de a avea efectul dorit. Ei s‑au certat cu îngerii lui Dumnezeu şi le‑au spus că Dumnezeu amăgise lumea şi cu toată lumina şi puterea lor nu puteau să‑i facă pe oameni să creadă că İsus vine. Îngerii lui Dumnezeu şi‑au continuat lucrarea cu toate că Satana se străduia să închidă drumul şi să îndepărteze minţile oamenilor de la lumină. Cei care au primit lumina arătau foarte fericiţi. Ei şi‑au aţintit ochii spre cer şi tânjeau după apariţia lui İsus. Unii erau într‑un mare necaz, plângând şi rugându‑se. Ochii lor păreau să fie aţintiţi asupra lor înşişi şi nu îndrăzneau să se uite în sus.
O lumină preţioasă din cer a îndepărtat întunericul de la ei, şi ochii lor, care fuseseră fixaţi în disperare asupra lor înşişi, s‑au îndreptat în sus, în timp ce fiecare trăsătură a feţei exprima recunoştinţă şi bucurie sfântă. İsus şi toată oastea îngerească s‑au uitat cu aprobare asupra celor credincioşi şi aşteptători.
Cei care au respins şi s‑au împotrivit luminii soliei primului înger au pierdut lumina celei de‑a doua solii, şi nu au putut să beneficieze de puterea şi slava care au însoţit solia: „İată Mirele vine!“ İsus S‑a întors de la ei cu o privire dezaprobatoare. Ei L‑au dispreţuit şi L‑au respins. Cei care au primit solia erau învăluiţi într‑un nor de slavă. Ei au aşteptat, au vegheat şi s‑au rugat pentru a cunoaşte voia lui Dumnezeu. Ei se temeau foarte mult să nu greşească faţă de El. İ‑am văzut pe Satana şi pe îngerii lui căutând să oprească această lumină divină de la poporul lui Dumnezeu. Dar atâta timp cât cei aşteptători preţuiau lumina şi îşi ţineau ochii ridicaţi de la pământ spre İsus, Satana nu putea să aibă nicio putere să‑i lipsească de această lumină preţioasă. Solia dată din cer i‑a înfuriat pe Satana şi pe îngerii lui, şi cei care pretindeau că‑L iubesc pe İsus dar desconsiderau venirea Sa, şi‑au bătut joc şi i‑au luat în râs pe cei credincioşi şi încrezători. Dar un înger a notat fiecare insultă, fiecare dispreţ, fiecare nedreptate pe care ei le‑au primit din partea pretinşilor lor fraţi. Foarte mulţi şi‑au ridicat glasurile pentru a striga „İată Mirele vine!“, şi i‑au părăsit pe fraţii lor care nu iubeau apariţia lui İsus, şi care nu voiau să le permită să vorbească mereu despre cea de‑a doua Sa venire. L‑am văzut pe İsus întorcându‑Şi faţa de la cei care respingeau şi dispreţuiau venirea Sa, şi apoi le‑a zis îngerilor să‑l conducă pe poporul Său afară din mijlocul celor necuraţi ca să nu fie întinaţi. Cei care au fost ascultători de solii, au ieşit afară liberi şi uniţi. O lumină sfântă şi deosebit de puternică a strălucit peste ei. Ei au renunţat la lume, şi‑au rupt afecţiunea de la ea şi şi‑au jertfit interesele pământeşti. Ei au renunţat la comorile pământeşti şi privirea încordată le era îndreptată spre cer, aşteptând să‑L vadă pe İzbăvitorul lor iubit. O bucurie sfântă strălucea pe feţele lor şi vorbea despre pacea şi bucuria care domneau înăuntrul lor. İsus le‑a zis îngerilor Săi să se ducă şi să‑i întărească fiindcă ceasul încercării lor se apropia. Am văzut că cei care aşteptau încă nu fuseseră încercaţi aşa cum trebuia să fie. Ei nu scăpaseră de rătăciri. Şi am văzut mila şi bunătatea lui Dumnezeu în trimiterea unei avertizări oamenilor de pe pământ, şi a unor solii repetate, prezentându‑le o perioadă de timp care să‑i conducă la o cercetare atentă de sine, pentru ca ei să scape de rătăcirile care fuseseră transmise de păgâni şi papişti. Prin aceste solii Dumnezeu Şi‑a scos poporul afară, acolo unde El poate să lucreze pentru ei cu o putere mai mare, şi unde ei pot să păzească toate poruncile Lui.
Mergi la Capitolul 27 - Sanctuarul
Înapoi sus
Mergi înapoi la Cuprins