Am văzut îngeri grăbindu‑se încoace şi încolo în cer. Ei coborau pe pământ şi iarăşi se urcau în cer, pregătindu‑se pentru împlinirea unui eveniment important. Apoi am văzut un alt înger puternic însărcinat să coboare pe pământ şi să‑şi unească glasul cu cel de‑al treilea înger, şi să‑i dea putere şi forţă soliei lui. O mare putere şi slavă i‑au fost date îngerului, şi atunci când a coborât, pământul s‑a luminat de slava lui. Lumina care mergea înaintea acestui înger şi venea în urma lui, a pătruns pretutindeni atunci când el a strigat cu putere, zicând cu voce tare: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte.“ Solia despre căderea Babilonului, aşa cum a fost dată de cel de‑al doilea înger, este dată din nou, cu adăugarea rătăcirilor care intraseră în biserici din 1844 încoace. Lucrarea acestui înger vine la timpul potrivit şi se alătură ultimei mari lucrări ale soliei celui de‑al treilea înger, care se intensifică într‑o mare strigare. Şi poporul lui Dumnezeu este pretutindeni pregătit pentru a fi tare în ceasul ispitei pe care va trebui să o înfrunte în curând. Am văzut o lumină mare aşezată asupra lui, şi ei s‑au unit soliei şi au proclamat fără frică şi cu mare putere solia celui de‑al treilea înger.
Îngeri au fost trimişi să‑l ajute pe îngerul puternic din cer, şi am auzit voci care păreau să răsune pretutindeni: „İeşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s‑au îngrămădit şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu Şi‑a adus aminte de nelegiuirile ei.“ Această solie părea să fie o adăugare la cea de‑a treia solie şi i s‑a alăturat aşa cum strigătul de la miezul nopţii s‑a alăturat soliei celui de‑al doilea înger în 1844. Slava lui Dumnezeu s‑a aşezat asupra sfinţilor răbdători şi aşteptători, şi ei au dat fără teamă ultima avertizare solemnă, vestind căderea Babilonului, şi chemând poporul lui Dumnezeu să iasă afară din el, pentru ca să scape de pedeapsa lui îngrozitoare.
Lumina care a fost revărsată asupra celor aşteptători a pătruns pretutindeni, şi cei din biserici care aveau ceva lumină, care nu auziseră şi nu respinseseră cele trei solii, au răspuns chemării şi au părăsit bisericile căzute. Mulţi ajunseseră la vârsta responsabilităţii de când aceste solii fuseseră date, şi lumina a strălucit peste ei, şi ei au avut privilegiul să aleagă viaţa sau moartea. Unii au ales viaţa, şi au luat poziţie alături de cei care Îl aşteptau pe Domnul lor şi ţineau toate poruncile Sale. Cea de‑a treia solie avea să‑şi facă lucrarea; toţi aveau să fie încercaţi prin ea, iar cei preţioşi aveau să fie chemaţi afară din grupările religioase. O putere irezistibilă îi mişcă pe cei sinceri, în timp ce manifestarea puterii lui Dumnezeu îi înspăimântă şi îi reţine pe rude şi pe prieteni, şi ei nu îndrăznesc şi nici nu au puterea să‑i împiedice pe cei care simt lucrarea Duhului lui Dumnezeu asupra lor. Ultima strigare este dusă chiar la bieţii sclavi, şi cei pioşi dintre ei, cu o expresie umilă, revarsă cântările lor de bucurie excesivă la perspectiva eliberării lor fericite; şi stăpânii lor nu‑i pot împiedica, pentru că teama şi surprinderea îi ţin tăcuţi. Se fac mari minuni, cei bolnavi sunt vindecaţi, şi semne şi minuni îi însoţesc pe credincioşi. Dumnezeu este în lucrare, şi fiecare sfânt, nefiindu‑i frică de urmări, îşi urmează convingerile propriei sale conştiinţe, şi se uneşte cu cei care ţin toate poruncile lui Dumnezeu; şi ei vestesc pretutindeni cu putere cea de‑a treia solie. Am văzut că cea de‑a treia solie avea să se încheie cu o putere şi forţă care întreceau cu mult strigătul de la miezul nopţii.
Slujitorii lui Dumnezeu, înzestraţi cu putere de sus, cu feţele luminate, şi strălucind de consacrare sfântă, au mers să‑şi îndeplinească lucrarea, şi să vestească solia din cer. Suflete care erau răspândite peste tot prin grupările religioase au răspuns chemării, şi cei preţioşi au fost grăbiţi să iasă afară din bisericile condamnate, aşa cum Lot a fost grăbit să iasă afară din Sodoma înaintea distrugerii ei. Poporul lui Dumnezeu a fost pregătit şi întărit de slava deosebit de mare care a căzut asupra lui în mare abundenţă, pregătindu‑l să îndure ceasul ispitei. Am auzit peste tot o mulţime de voci spunând: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui İsus.“
Mergi la Capitolul 35 - Solia a treia încheiată
Înapoi sus
Mergi înapoi la Cuprins