İ‑am văzut pe sfinţi părăsind oraşele şi satele, unindu‑se în grupuri şi trăind în locurile cele mai singuratice. Îngerii le asigurau hrana şi apa; dar cei răi sufereau de foame şi de sete. Apoi i‑am văzut pe conducătorii lumii sfătuindu‑se împreună, şi Satana şi îngerii lui erau ocupaţi în jurul lor. Am văzut un înscris şi copii ale lui răspândite în diferite părţi ale pământului, dând ordine ca dacă sfinţii nu aveau să renunţe la credinţa lor ciudată, să renunţe la Sabat şi să păzească prima zi, oamenii aveau libertatea, ca după o anumită perioadă de timp, să‑i omoare. Dar în această vreme sfinţii erau liniştiţi şi stăpâni pe sine, încrezându‑se în Dumnezeu, şi bazându‑se pe făgăduinţa Sa că va fi făcută o cale de scăpare pentru ei. În unele locuri, înaintea timpului pentru executarea ordinului, cei răi s‑au năpustit asupra sfinţilor pentru a‑i omorî; dar îngeri sub formă de războinici s‑au luptat pentru ei. Satana îşi dorea să aibă privilegiul de a‑i nimici pe sfinţii celui Prea Înalt; dar İsus le‑a cerut îngerilor Săi să vegheze asupra lor, pentru că Dumnezeu va fi onorat prin facerea unui legământ cu cei care ţinuseră Legea Sa în faţa necredincioşilor care îi înconjurau. Şi İsus va fi onorat prin luarea la cer fără a vedea moartea a celor credincioşi şi aşteptători, care Îl aşteptaseră atât de mult timp.
Curând i‑am văzut pe sfinţi suferind de un mare chin sufletesc. Ei păreau să fie înconjuraţi de locuitorii răi ai pământului. Totul părea împotriva lor. Unii au început să se teamă că Dumnezeu îi lăsase în cele din urmă să piară în mâinile celor răi. Dar dacă ochii ar fi putut să li se deschidă, ei s‑ar fi văzut înconjuraţi de îngeri ai lui Dumnezeu. Apoi venea mulţimea celor nelegiuiţi care erau înfuriaţi, iar apoi o mulţime de îngeri răi care‑i zorea pe cei nelegiuiţi să‑i omoare pe sfinţi. Dar atunci când încercau să se apropie de ei, trebuiau mai întâi să treacă de această companie de îngeri puternici şi sfinţi, ceea ce a fost imposibil. Îngerii lui Dumnezeu îi făceau să se retragă, şi îi făceau şi pe îngerii răi care îi împingeau de jur împrejur, să dea înapoi. A fost un ceas de agonie teribilă şi înfricoşătoare pentru sfinţi. Ei strigau zi şi noapte la Dumnezeu pentru izbăvire. După aparenţele exterioare nu era nicio posibilitate pentru scăparea lor. Cei răi îşi începuseră deja triumful şi strigau: „De ce nu vă izbăveşte Dumnezeul vostru din mâinile noastre? De ce nu vă înălţaţi pentru a vă scăpa vieţile?“ Sfinţii nu‑i luau în seamă. Ei se luptau cu Dumnezeu ca İacov. Îngerii doreau să‑i scape, dar sfinţii trebuiau să mai aştepte încă puţin, să bea paharul, şi să fie botezaţi cu botezul. Îngerii, credincioşi răspunderii lor, şi‑au continuat vegherea. Timpul se apropiase când Dumnezeu avea să‑Şi arate marea Sa putere şi să‑i elibereze în mod glorios. Dumnezeu nu avea să îngăduie ca Numele Său să fie batjocorit printre cei necredincioşi. Pentru slava Numelui Său, El avea să‑i izbăvească pe toţi cei care Îl aşteptaseră cu răbdare, şi ale căror nume erau scrise în carte.
Atenţia mi‑a fost îndreptată înapoi spre credinciosul Noe. Ploaia a căzut şi potopul a venit. Noe şi familia lui intraseră în arcă, şi Dumnezeu îi închisese înăuntru. Noe îi avertizase cu credincioşie pe locuitorii lumii vechi în timp ce ei îşi bătuseră joc de el şi‑l luaseră în râs. Şi în tip ce apele cădeau pe pământ, şi unul după altul se înecau, ei se uitau la acea arcă de care îşi bătuseră joc atât de mult, plutind în siguranţă pe ape, păstrându‑l în viaţă pe credinciosul Noe şi pe familia lui. Tot aşa am văzut că poporul lui Dumnezeu, care avertizase lumea de apropiata Sa mânie, avea să fie salvat. Ei îi avertizaseră cu credincioşie pe locuitorii pământului, şi Dumnezeu nu le va îngădui celor răi să‑i nimicească pe cei care aşteptau să fie luaţi la cer, şi care nu se supuseseră decretului fiarei şi nu primiseră semnul ei. Am văzut că dacă celor răi li s‑ar fi permis să‑i omoare pe cei sfinţi, Satana şi toată oştirea lui rea, şi toţi cei care Îl urăsc pe Dumnezeu, ar fi fost satisfăcuţi. Şi o, ce triumf ar fi fost pentru maiestatea sa satanică să aibă putere în ultima luptă de încheiere asupra celor care aşteptaseră atât de mult timp să‑L vadă pe Cel pe care‑L iubeau. Cei care‑şi bătuseră joc de ideea înălţării sfinţilor, vor fi martori la grija lui Dumnezeu pentru poporul Său şi la izbăvirea lui plină de slavă.
Atunci când sfinţii au părăsit oraşele şi satele, ei au fost urmăriţi de cei răi. Ei şi‑au ridicat săbiile pentru a‑i ucide pe sfinţi, dar ele s‑au rupt şi au căzut la fel de neputincioase ca nişte paie. Îngerii lui Dumnezeu i‑au protejat pe sfinţi. Atunci când ei au strigat zi şi noapte pentru izbăvire, strigătul lor a ajuns sus înaintea lui Dumnezeu.
Mergi la Capitolul 37 - Eliberarea sfinţilor
Înapoi sus
Mergi înapoi la Cuprins