Am văzut că credinţa ucenicilor a fost foarte mult întărită cu ocazia schimbării la faţă. Dumnezeu a ales să le dea urmaşilor lui İsus o puternică dovadă că El era Mesia cel făgăduit, astfel încât în întristarea lor amară şi în dezamăgire să nu‑şi piardă pe deplin încrederea. În momentul schimbării la faţă, Domnul i‑a trimis pe Moise şi pe İlie să vorbească cu İsus despre suferinţele Sale şi moartea Sa. În loc să aleagă îngeri care să stea de vorbă cu Fiul Său, Dumnezeu i‑a ales pe cei care aveau experienţă în încercările de pe pământ. Câtorva dintre urmaşii Săi li s‑a permis să fie cu El şi să privească faţa Sa luminată de slavă divină, să vadă hainele Sale albe şi strălucitoare şi să audă vocea lui Dumnezeu spunând în maiestate înfricoşătoare: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultaţi.“
İlie umblase cu Dumnezeu. Lucrarea lui nu fusese plăcută. Prin el Dumnezeu condamnase păcatul. El a fost un proroc al lui Dumnezeu, şi a trebuit să fugă din loc în loc ca să‑şi scape viaţa. El a fost vânat ca fiarele sălbatice pentru a fi omorât. Dumnezeu l‑a luat pe İlie. Îngeri l‑au dus în slavă şi biruinţă la cer.
Moise fusese un om foarte mult onorat de Dumnezeu. El a fost mai mare decât oricine trăise înaintea lui. El a avut privilegiul să vorbească cu Dumnezeu faţă‑n faţă, la fel cum un om vorbeşte cu un prieten. Lui i s‑a permis să vadă lumina strălucitoare şi slava minunată care‑L învăluie pe Tatăl. Prin Moise Domnul i‑a eliberat pe copiii lui İsrael din robia Egiptului. Moise a fost mijlocitor pentru copiii lui İsrael. El a stat de multe ori între ei şi mânia lui Dumnezeu. Când mânia lui Dumnezeu se aprinsese foarte mult împotriva lui İsrael din cauza necredinţei lor, cârtirilor şi păcatelor lor grave, dragostea lui Moise pentru ei a fost pusă la încercare. Dumnezeu i‑a promis că dacă va lăsa pe İsrael să plece şi să fie nimicit, va face din el un popor puternic. Moise şi‑a arătat dragostea pentru İsrael prin rugămintea sa sinceră. În strâmtorarea sa el s‑a rugat lui Dumnezeu să se întoarcă din mânia Lui aprinsă şi să ierte pe İsrael, sau să‑i şteargă lui numele din cartea Sa.
Când İsrael a cârtit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise pentru că nu puteau să găsească apă, l‑au acuzat că i‑a scos [din Egipt] pentru a‑i omorî pe ei şi pe copiii lor. Dumnezeu a auzit cârtirile lor şi i‑a poruncit lui Moise să lovească stânca astfel încât copiii lui İsrael să aibă apă. Moise a lovit stânca cu mânie şi a luat slava asupra lui. Continua neascultare şi cârtire a copiilor lui İsrael i‑au provocat cea mai profundă mâhnire, şi pentru moment a uitat cât de mult îi suportase Dumnezeu, şi că nu erau împotriva lui Moise cârtirile lor, ci împotriva lui Dumnezeu. S‑a gândit doar la el însuşi, la câtă nedreptate i se făcea, şi cât de puţină recunoştinţă îi arătau în schimb pentru marea lui iubire faţă de ei.
Când Moise a lovit stânca, el a omis să‑L onoreze pe Dumnezeu, şi să‑L preamărească în faţa copiilor lui İsrael pentru ca ei să‑İ dea slavă lui Dumnezeu. Şi Domnului nu İ‑a plăcut de Moise şi i‑a spus că nu va intra în ţara făgăduită. A fost planul lui Dumnezeu să‑l pună deseori pe İsrael la încercare, aducându‑i în locuri de strâmtoare, iar apoi în marea lor nevoie să Îşi arate marea Sa putere ca să rămână în amintirea lor iar ei să‑İ dea slavă.
Când Moise a coborât de pe munte cu cele două table de piatră, şi l‑a văzut pe İsrael închinându‑se viţelului de aur, mânia lui s‑a aprins foarte tare şi a aruncat jos tablele de piatră, spărgându‑le. Am văzut că Moise nu a păcătuit prin aceasta. Se mâniase pentru Dumnezeu, gelos pentru slava Sa. Dar când el a cedat simţămintelor fireşti ale inimii şi a luat asupra lui slava care İ se cuvenea lui Dumnezeu, el a păcătuit, şi pentru acel păcat Dumnezeu nu i‑a îngăduit să intre în ţara făgăduită.
Satana încercase să găsească ceva prin care să‑l acuze pe Moise în faţa îngerilor. Satana a triumfat pentru că‑l făcuse să fie neplăcut înaintea lui Dumnezeu, şi s‑a bucurat şi a spus îngerilor că atunci când Mântuitorul lumii avea să vină pentru a‑l răscumpăra pe om, el va putea să‑L învingă. Prin acest păcat Moise a intrat sub puterea lui Satana – stăpânirea morţii. Dacă el ar fi rămas statornic şi nu ar fi păcătuit prin luarea slavei asupra lui, Domnul l‑ar fi dus în ţara făgăduită, şi apoi l‑ar fi luat la cer fără să vadă moartea.
Am văzut că Moise a trecut prin moarte, dar Mihail a coborât şi i‑a dat viaţă înainte ca el să vadă putrezirea. Satana i‑a revendicat trupul ca fiind al său, dar Mihail l‑a înviat pe Moise şi l‑a luat la cer. Diavolul a încercat să‑i reţină trupul şi a protestat amar împotriva lui Dumnezeu, acuzându‑L că e nedrept fiindcă îi ia prada. Dar Mihail nu l‑a mustrat pe Diavol cu toate că prin ispita şi puterea acestuia căzuse slujitorul lui Dumnezeu. Hristos l‑a trimis cu blândeţe la Tatăl Său spunând: „Domnul să te mustre!“
İsus le‑a spus ucenicilor Săi că erau unii din cei ce se aflau cu El care nu vor gusta moartea până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere. În momentul schimbării la faţă, această făgăduinţă s‑a împlinit. Înfăţişarea chipului lui İsus s‑a schimbat, şi lumina ca soarele. Hainele Lui erau albe şi strălucitoare. Moise era de faţă, reprezentând pe cei ce vor fi înviaţi din morţi la a doua venire a lui İsus. İar İlie, care a fost luat la cer fără să vadă moartea, îi reprezenta pe cei care vor fi schimbaţi în nemurire la a doua venire a lui Hristos, şi fără să vadă moartea vor fi luaţi la cer. Ucenicii priveau cu frică şi uimire splendoarea maiestăţii lui İsus şi norul care i‑a acoperit, şi au auzit vocea lui Dumnezeu spunând în măreţie înfricoşătoare: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultaţi.“
Mergi la Capitolul 7 - Trădarea lui Hristos
Înapoi sus
Mergi înapoi la Cuprins