Ellen Gould White (1827-1915)
(Schiţă biografică)
Ellen White s-a născut în Gorham, Main (S.U.A) şi a fost o credincioasă metodistă până la vârsta de 17 ani. A fost dată afară din biserică datorită faptului că ea credea în revenirea lui Hristos în 1843 şi vorbea despre acest eveniment apropiat. Dumnezeu i-a dat viziuni şi o solie de dus lumii, după ce alte două persoane au respins această povară de la Dumnezeu. A scris multe articole şi cărţi, îndreptând atenţia oamenilor spre Biblie, aducând mângâiere şi călăuzire, dând îndemnuri, mustrând păcatul şi chemând oamenii la pocăinţă. După ce a primit lumină pentru solia despre sănătate, ea a devenit o puternică susţinătoare a reformei sanitare, chemând la o dietă asemănătoare cu cea originară din Grădina Eden, la abstinenţă de la tot ceea ce este dăunător şi la temperanţă în toate lucrurile.
Ellen White nu şi-a asumat niciodată titlul de ’profet’, dar nici nu a obiectat atunci când alţii au numit-o astfel. Însă când era întrebată, ea răspundea că este un ’sol’ al lui Dumnezeu, arătând că lucrarea ei a cuprins multe domenii de activitate, incluzând religia, evanghelizarea, profeţiile, viaţa de familie, relaţiile sociale, educaţia, sănătatea şi nutriţia. Aceasta a însemnat mai mult decât ceea ce se consideră de obicei că face un profet, şi anume să vorbească oamenilor sub inspiraţie divină despre evenimente viitoare.
„La Lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.“ (İsaia 8,20) De-a lungul timpului şi îndeosebi acum la începutul secolului XXI mulţi au pretins şi pretind a fi profeţi, prezicând multe lucruri ciudate. Cum putem fi noi siguri că cineva este cu adevărat ceea ce pretinde, şi anume o persoană care primeşte cuvinte de la Dumnezeu? Comparând ceea ce ei spun cu ceea ce spune Biblia. Cu siguranţă acelaşi Dumnezeu care a dat cuvintele Sale oamenilor din trecut şi ele au fost scrise devenind cărţile Bibliei, nu se va contrazice pe Sine! İsus a prorocit direct despre aceasta, ştiind că profeţiile vor fi un mare test pentru cei care vor trăi în timpul ultimelor zile: „Se vor scula mulţi proroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi.“ (Matei 24,11) Pentru a accentua acest lucru, Dumnezeu i-a dat lui İoan aceste cuvinte: „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi proroci mincinoşi.“ (1 İoan 4,1) Majoritatea creştinilor au fost împotriva celor care au afirmat că au descoperiri de la Dumnezeu. Aceştia citează textul din Apocalipsa 22,18.19 pentru a-şi susţine punctul de vedere: „Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.“ Dar oare acest text vrea să spună că după İoan nu vor mai fi profeţi de la Dumnezeu? Dacă este aşa, atunci de ce ne-ar avertiza İsus să ne ferim de „profeţi falşi“? De ce Duhul Sfânt ne spune prin İoan să cercetăm duhurile? Nu ar fi mai simplu dacă am şti că trebuie să-i ignorăm pe toţi cei care după İoan pretind că au cuvinte de la Dumnezeu? Dar acesta nu este planul lui Dumnezeu. El descoperă adevăruri noi atunci când este nevoie şi Îşi face cunoscută voia. İar cei cu inima curată vor cerceta să vadă dacă profeţia este adevărată, şi dacă este, o vor primi cu bucurie şi o vor urma. Cu siguranţă că şi lui Satana i se va permite să lucreze; dacă nu ar fi aşa, atunci el L-ar acuza pe Dumnezeu că este nedrept.
Prin Pavel, Duhul Sfânt ne pune câteva întrebări foarte importante şi de multe ori trecute cu vederea: „Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi fac minuni? Toţi au darul vindecărilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi interpretează?“ (1 Corinteni 12,29.30) Apoi în versetele următoare ne spune că ne va arăta „o cale nespus mai bună“, declarând că darurile nu ne sunt de niciun folos dacă nu avem dragoste. În capitolul 14, el merge un pas mai departe spunându-ne: „Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi.“ (1 Corinteni 14,1) „Astfel deci fraţilor, râvniţi după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi.“ (1 Corinteni 14,39) „Nu stingeţi Duhul. Nu dispreţuiţi prorociile. Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.“∙ (1 Tesaloniceni 5,19-21)
Ellen White nu face excepţie de la aceasta. Luaţi această carte şi comparaţi-o cu Sfânta Scriptură, pentru a vedea dacă trece testul. Să ne rugăm bunului nostru Tată Ceresc şi El ne va călăuzi prin Duhul Său cel Sfânt în tot adevărul.
Cărţile scrise de Ellen White au fost traduse în multe limbi, „Calea către Hristos“ fiind printre cele mai cunoscute dintre ele. Dar ea considera „Marea luptă”, drept cea mai importantă carte a sa, fiind de un mare ajutor pentru cei care se pregătesc pentru cea de-a doua venire a Domnului İsus Hristos. (Vezi Ellen G. White, „Evanghelizarea prin literatură“, cap. 20) Această carte a fost publicată pentru prima dată de soţul ei, James White, la Battle Creek, Michigan în 1858 având titlul „Marea luptă dintre Hristos şi îngerii Săi şi Satana şi îngerii lui“.
Notă: Schiţa biografică, introducerea şi notele explicative nu au fost scrise de Ellen White.
Mergi înapoi la Cuprins
Înapoi sus
Înapoi la www.earlysda.com