CAPITOLUL 1

Căderea lui Satana

Domnul mi‑a arătat că Satana era odată un înger onorat în cer, următorul după İsus Hristos. Faţa lui era blândă, exprimând fericire ca şi la ceilalţi îngeri. Fruntea lui era înaltă şi lată, arătând o mare inteligenţă. Înfăţişarea lui era perfectă. El avea o comportare nobilă, maiestoasă. Şi am văzut că atunci când Dumnezeu a zis Fiului Său „să facem om după chipul Nostru“, Satana a fost invidios pe İsus. El dorea să i se ceară sfatul în ceea ce priveşte facerea omului. S‑a umplut de invidie, gelozie şi ură. Dorea să fie cel mai mare în cer, următorul după Dumnezeu, şi să primească cele mai mari onoruri. Până atunci tot cerul fusese în ordine, armonie şi supunere perfectă faţă de stăpânirea lui Dumnezeu.

> Era cel mai mare păcat să te răzvrăteşti împotriva ordinii şi voinţei lui Dumnezeu. Tot cerul părea în agitaţie. Îngerii au fost aranjaţi în companii având în fruntea lor câte un înger care îi comanda. Toţi îngerii erau agitaţi. Satana aducea insinuări împotriva stăpânirii lui Dumnezeu, dorind să se înalţe pe sine şi nevrând să se supună autorităţii lui İsus. Unii dintre îngeri simpatizau cu Satana în răzvrătirea lui, iar alţii susţineau cu putere onoarea şi înţelepciunea lui Dumnezeu în a‑İ da autoritate Fiului Său. Şi a fost ceartă între îngeri. Satana şi cei influenţaţi de el care luptau să reformeze stăpânirea lui Dumnezeu, doreau să cerceteze înţelepciunea Sa de nepătruns pentru a afla intenţia Sa în a‑L înălţa pe İsus şi a‑İ oferi o astfel de putere şi autoritate nelimitate. Ei s‑au răzvrătit împotriva autorităţii Fiului lui Dumnezeu, şi toţi îngerii au fost chemaţi să apară în faţa Tatălui, pentru a se decide cazurile lor. Şi s‑a hotărât că Satana trebuia să fie izgonit din cer, şi toţi îngerii care se alăturaseră lui Satana în răzvrătire, trebuia să fie alungaţi împreună cu el. Atunci a fost război în cer. Îngerii erau angajaţi în luptă. Satana dorea să‑L învingă pe Fiul lui Dumnezeu şi pe cei care erau supuşi voinţei Sale. Dar îngerii buni şi credincioşi au învins şi Satana împreună cu cei care l‑au urmat au fost alungaţi din cer.

După ce Satana a fost dat afară din cer împreună cu cei care au căzut cu el, şi‑a dat seama că pierduse pentru totdeauna toată curăţia şi slava cerului. Atunci i‑a părut rău şi a dorit să fie reprimit în cer. El era dispus să îşi ia locul care i se cuvenea sau orice alt loc care i‑ar fi fost atribuit. Dar nu, cerul nu trebuia pus în pericol. Tot cerul ar fi fost distrus dacă el era primit înapoi, pentru că păcatul îşi avea originea în el şi seminţele răzvrătirii erau în el. Satana obţinuse adepţi, cei care simpatizaseră cu el în răzvrătirea lui. El şi cei care l‑au urmat s‑au căit, au plâns şi au implorat să fie reprimiţi în favoarea lui Dumnezeu. Dar nu, păcatul lor, ura, invidia şi gelozia lor fuseseră aşa de mari încât Dumnezeu nu putea să le şteargă. Trebuiau să rămână pentru a primi pedeapsa finală.

Când Satana a devenit pe deplin conştient că nu era nicio posibilitate să fie readus în favoarea lui Dumnezeu, atunci răutatea şi ura lui au început să se manifeste. El s‑a sfătuit cu îngerii lui şi a fost făcut un plan pentru a continua să lucreze împotriva stăpânirii lui Dumnezeu. Când Adam şi Eva au fost puşi în grădina frumoasă, Satana făcea planuri să‑i distrugă. A ţinut sfat cu îngerii lui răi. Era cu neputinţă ca acest cuplu fericit să fie lipsit de fericirea sa dacă asculta de Dumnezeu. Satana nu putea să‑şi exercite puterea asupra lor decât în cazul în care ei mai întâi nu ascultau de Dumnezeu şi pierdeau favoarea Sa. Satana şi îngerii lui trebuiau să inventeze un asemenea plan care să‑i ducă la neascultare astfel încât să atragă asupra lor privirea dezaprobatoare a lui Dumnezeu şi să fie aduşi sub influenţa mai directă a lui Satana şi a îngerilor săi. S‑a hotărât că Satana trebuia să ia o altă formă şi să‑şi arate interesul pentru om. El trebuia să aducă insinuări împotriva faptului că Dumnezeu e vrednic de crezare, să creeze îndoială dacă Dumnezeu chiar a vrut să spună ceea ce a zis, apoi să le trezească curiozitatea, şi să‑i facă să se amestece în planurile de nepătruns ale lui Dumnezeu, fapt de care Satana se făcuse vinovat, şi să se gândească la motivul restricţiei Sale în ceea ce priveşte pomul cunoaşterii.

Vezi Geneza 1,26; Ezechiel 28,1‑19; İsaia 14,12‑20; Apocalipsa 12,7‑9

Înapoi sus
Mergi la Capitolul 2 - Căderea omului
Mergi înapoi la Cuprins