CAPITOLUL 19

Moarte, nu viaţă veşnică în chin

Satana şi‑a început amăgirea în Eden. El i‑a spus Evei: „Hotărât, că nu veţi muri.“ Aceasta a fost prima lecţie a lui Satana despre nemurirea sufletului. Şi a continuat această amăgire de atunci până în prezent, şi o va continua până când robia copiilor lui Dumnezeu se va termina. Atenţia mi‑a fost îndreptată spre Adam şi Eva în Eden. Ei au mâncat din pomul interzis, şi apoi sabia învăpăiată a fost pusă în jurul pomului vieţii, şi ei au fost alungaţi din grădină ca să nu poată mânca din pomul vieţii şi să fie păcătoşi nemuritori. Pomul vieţii trebuia să menţină nemurirea. Am auzit un înger întrebând: „Cine din familia lui Adam a trecut de sabia învăpăiată, şi a mâncat din pomul vieţii?“ Am auzit un alt înger răspunzând: „Nici unul din familia lui Adam nu a trecut de sabia învăpăiată şi nu a mâncat din acel pom; de aceea nu există nici un păcătos nemuritor.“ Sufletul care păcătuieşte, acela va muri de o moarte veşnică; o moarte care va dura pentru totdeauna, unde nu va fi nicio speranţă de înviere; şi apoi mânia lui Dumnezeu se va potoli.

A fost uimitor pentru mine că Satana a putut să reuşească atât de bine în a‑i face pe oameni să creadă că cuvintele lui Dumnezeu, „sufletul care păcătuieşte, acela va muri“, înseamnă că sufletul care păcătuieşte nu va muri, ci va trăi veşnic în chin. Îngerul a spus: „Viaţa este viaţă, fie că este în durere sau în fericire. Moartea este fără durere, fără bucurie, fără ură.“

Satana le‑a spus îngerilor săi să facă un efort deosebit pentru a răspândi amăgirea şi minciuna spusă pentru prima dată Evei în Eden: „Hotărât că nu veţi muri.“ Şi când rătăcirea a fost primită de oameni, şi ei au crezut că omul era nemuritor, Satana i‑a condus şi mai departe ca să creadă că păcătosul va trăi în chin veşnic. Apoi calea a fost pregătită pentru ca Satana să lucreze prin reprezentanţii lui, şi să‑L prezinte pe Dumnezeu înaintea oamenilor ca pe un tiran răzbunător: că pe cei de care nu este mulţumit îi va arunca în iad şi îi va face să simtă pentru totdeauna mânia Sa; şi că ei vor suferi un chin nespus de mare, în timp ce El Se va uita în jos la ei cu satisfacţie, când ei se zbat în suferinţe îngrozitoare şi flăcări veşnice. Satana a ştiut că dacă această rătăcire va fi primită, Dumnezeu va fi temut şi urât de foarte mulţi, în loc să fie iubit şi admirat; şi că mulţi vor fi făcuţi să creadă că ameninţările din cuvântul lui Dumnezeu nu se vor împlini literal; pentru că ar fi împotriva caracterului Său de bunăvoinţă şi iubire să arunce în chinuri veşnice fiinţele pe care le‑a creat. Satana i‑a condus la altă extremă, să treacă pe deplin cu vederea dreptatea lui Dumnezeu şi ameninţările din Cuvântul Său, şi să‑L prezinte ca având doar milă, şi că nici un om nu va pieri, ci toţi, atât sfinţi cât şi păcătoşi, vor fi în cele din urmă mântuiţi în Împărăţia Sa. Ca urmare a rătăcirii răspândite despre nemurirea sufletului şi a chinului fără sfârşit, Satana profită de o altă clasă de oameni şi îi face să privească Biblia ca pe o carte neinspirată. Ei gândesc că ea învaţă multe lucruri bune, dar ei nu pot să se încreadă în ea şi s‑o iubească, pentru că au fost învăţaţi că ea susţine învăţătura despre chinul veşnic.

Satana profită de încă o altă clasă de oameni, şi îi conduce şi mai departe făcându‑i să nege existenţa lui Dumnezeu. Ei nu pot vedea nicio consecvenţă în caracterul Dumnezeului Bibliei dacă El va chinui o parte din familia umană pentru toată veşnicia în chinuri groaznice. Şi ei neagă Biblia şi pe Autorul ei, şi privesc moartea ca pe un somn veşnic.

Apoi Satana conduce o altă clasă de oameni, care sunt fricoşi şi temători, să comită păcat; şi după ce au păcătuit, le pune înainte faptul că plata păcatului nu este moartea, ci o viaţă veşnică în chinuri îngrozitoare, care să fie îndurate de‑a lungul veacurilor fără sfârşit ale veşniciei. Satana se foloseşte de ocazia favorabilă, şi măreşte înaintea minţilor lor slabe ororile unui iad fără sfârşit, şi pune stăpânire pe minţile lor, şi ei îşi pierd raţiunea. Apoi Satana şi îngerii lui tresaltă de bucurie, şi cei necredincioşi şi ateişti se alătură aruncând critici asupra creştinismului. Ei privesc aceste urmări rele ale primirii ereziei răspândite, ca un rezultat normal al credinţei în Biblie şi în Autorul ei.

Am văzut că oastea cerească s‑a umplut de indignare la această lucrare plină de încumetare a lui Satana. Am întrebat de ce toate aceste amăgiri trebuia să fie îngăduite să‑şi producă efectul asupra minţilor oamenilor, când îngerii lui Dumnezeu erau puternici, şi dacă ar fi fost însărcinaţi, ar fi putut să zdrobească cu uşurinţă puterea duşmanului. Apoi am văzut că Dumnezeu ştia că Satana va încerca orice modalitate pentru a‑l distruge pe om; de aceea El a lăsat ca să fie scris Cuvântul Său, şi a făcut planurile Sale faţă de om atât de clare încât nici cel mai slab nu trebuie să greşească. Apoi, după ce a dat Cuvântul Său omului, El l‑a păstrat cu grijă, astfel încât Satana şi îngerii lui, prin orice agent sau reprezentant, să nu‑l poată distruge. În timp ce alte cărţi puteau fi distruse, această carte sfântă avea să fie nemuritoare. Şi aproape de încheierea timpului, când amăgirile lui Satana se vor înmulţi, exemplarele acestei Cărţi vor fi aşa de multiplicate, încât toţi care doresc, să poată avea un exemplar al voii descoperite a lui Dumnezeu pentru om, şi dacă doreau, se puteau înarma împotriva amăgirilor şi minunilor mincinoase ale lui Satana.

Am văzut că Dumnezeu a protejat Biblia în mod deosebit, totuşi oameni învăţaţi, atunci când erau puţine exemplare, au schimbat cuvintele în unele cazuri, gândind că o făceau mai clară, când de fapt ei încurcau ceea ce era clar, făcând‑o să sprijine punctele lor de vedere formate, conduse de tradiţii. Dar am văzut că luat în întregime, Cuvântul lui Dumnezeu este o înlănţuire perfectă, o porţiune a Scripturii explicând alta. Adevăraţii căutători de adevăr nu trebuie să se înşele; căci Cuvântul lui Dumnezeu nu numai că este clar şi simplu în vestirea căii care duce la viaţă, ci Duhul Sfânt este dat să îndrume în înţelegerea căii vieţii descoperită în Cuvântul Său.

Am văzut că îngerii lui Dumnezeu nu aveau să controleze niciodată voinţa. Dumnezeu pune înaintea omului viaţa şi moartea. El poate să aleagă singur. Mulţi doresc viaţa dar continuă să meargă pe calea cea largă pentru că nu au ales viaţa.

Am văzut mila şi îndurarea lui Dumnezeu prin faptul că L‑a dat pe Fiul Său să moară pentru omul vinovat. Aceia care nu vor alege să primească mântuirea care a fost atât de scump dobândită pentru ei, trebuie să fie pedepsiţi. Fiinţe pe care Dumnezeu le‑a creat au ales să se răzvrătească împotriva stăpânirii Sale; dar am văzut că Dumnezeu nu i‑a închis în iad ca să îndure un chin fără sfârşit. Nu a putut să‑i ia la cer; pentru că a‑i aduce în compania celor curaţi şi sfinţi i‑ar face pe deplin nefericiţi. Dumnezeu nu‑i va lua la cer, dar nici nu‑i va face să sufere veşnic. El îi va nimici complet, şi îi va face să fie ca şi când nu fuseseră, şi atunci dreptatea Sa va fi satisfăcută. El l‑a făcut pe om din ţărâna pământului, şi cei neascultători şi nesfinţi vor fi mistuiţi de foc, şi se vor întoarce iarăşi în ţărână. Am văzut că bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu în această privinţă ar trebui să‑i facă pe toţi să admire caracterul Său, şi să‑L adore. Şi după ce cei răi vor fi distruşi de pe faţa pământului, toată oastea cerească va spune: „Amin!“

Satana s‑a uitat cu mare satisfacţie la cei care mărturiseau Numele lui Hristos, şi se lipeau strâns de aceste amăgiri create de el. Lucrarea lui este aceea de a crea încă noi amăgiri. Puterea lui creşte, şi el devine mai viclean. El i‑a condus pe reprezentanţii săi, pe papi şi pe preoţi, să se înalţe pe sine, şi să întărâte lumea să îi prigonească în mod crunt pe cei care Îl iubeau pe Dumnezeu şi nu erau dispuşi să‑i accepte amăgirile introduse prin ei. Satana i‑a determinat pe agenţii lui, să‑i nimicească pe urmaşii devotaţi ai lui Hristos. O, ce suferinţe şi chinuri i‑au făcut să îndure pe cei preţioşi în faţa lui Dumnezeu! Îngerii au păstrat un raport credincios despre toate acestea. Dar Satana şi îngerii lui răi au tresăltat de bucurie, şi le‑au spus îngerilor care le slujeau şi îi întăreau pe acei sfinţi suferinzi, că ei îi vor omorî astfel încât nu va mai rămâne nici un creştin adevărat pe pământ. Am văzut că biserica lui Dumnezeu era atunci curată. Atunci nu era niciun pericol ca oameni cu inimi stricate să vină în biserica lui Dumnezeu; căci creştinul adevărat, care îndrăznea să‑şi mărturisească credinţa, era în pericol să fie tras pe roată, ars pe rug, şi supus la orice tortură pe care Satana şi îngerii lui răi au putut s‑o născocească şi s‑o pună în mintea omului.

Vezi Geneza 3,4; Geneza 3,22‑24; Ezechiel 18,4.20; Romani 6,23; Eclesiast 9,5.6.10; Psalmul 119,129‑131; İsaia 40,8; İoan 16,13; Deuteronom 30,19.20; Matei 7,13.14; İoan 3,16; Geneza 2,7; 3,19

Înapoi sus
Mergi la Capitolul 20 - Reforma
Mergi înapoi la Cuprins