CAPITOLUL 28

Solia celui de‑al treilea înger

Când slujirea lui İsus s‑a încheiat în Locul Sfânt şi El a trecut în Sfânta Sfintelor şi a stat înaintea chivotului care conţinea Legea lui Dumnezeu, El a trimis un alt înger puternic pe pământ cu a treia solie. El a pus un pergament în mâna îngerului, şi când acesta a coborât pe pământ în măreţie şi putere, el a vestit o avertizare înfricoşătoare, cea mai înspăimântătoare ameninţare adusă vreodată omului. Această solie a fost destinată să‑i pună pe copiii lui Dumnezeu în gardă, şi să le arate ceasul ispitirii şi suferinţei care era înaintea lor. Îngerul a spus: „Ei vor fi aduşi într‑o luptă strânsă cu fiara şi icoana ei. Singura lor speranţă pentru viaţa veşnică este să rămână neclintiţi. Chiar dacă vieţile lor sunt în pericol, totuşi ei trebuie să se ţină cu putere de adevăr.“ Cel de‑al treilea înger îşi încheie solia cu aceste cuvinte: „Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui İsus.“ În timp ce repeta aceste cuvinte, El a arătat spre Sanctuarul ceresc. Minţile tuturor celor care îmbrăţişează această solie sunt îndrumate spre Locul Preasfânt unde İsus stă înaintea chivotului, făcând ultima sa mijlocire pentru toţi cei pentru care încă este milă, şi pentru cei care au încălcat Legea lui Dumnezeu din neştiinţă. Această ispăşire este făcută atât pentru cei neprihăniţi morţi cât şi pentru cei neprihăniţi vii. İsus face ispăşire pentru cei care au murit, neprimind lumină asupra poruncilor lui Dumnezeu, care au păcătuit din neştiinţă.

După ce İsus a deschis uşa Locului Preasfânt, s‑a văzut lumina Sabatului, şi poporul lui Dumnezeu avea să fie testat şi pus la încercare, aşa cum Dumnezeu i‑a pus la încercare pe copiii lui İsrael în vechime, pentru a vedea dacă ei vor păzi Legea Sa. L‑am văzut pe cel de‑al treilea înger arătând în sus, indicându‑le celor dezamăgiţi calea spre Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc. Ei L‑au urmat pe İsus prin credinţă în Locul Preasfânt. L‑au regăsit pe İsus, şi bucuria şi speranţa le‑au apărut din nou. İ‑am văzut uitându‑se înapoi, revăzând trecutul de la vestirea celei de‑a doua veniri a lui İsus de‑a lungul călătoriei lor până la trecerea timpului din 1844. Ei văd dezamăgirea lor explicată, şi bucuria şi siguranţa îi însufleţesc din nou. Cel de‑al treilea înger a luminat trecutul, prezentul şi viitorul, şi ei ştiu că Dumnezeu îi călăuzise cu adevărat prin providenţa Sa tainică.

Mi‑a fost înfăţişat că rămăşiţa L‑a urmat pe İsus în Locul Preasfânt şi a privit chivotul şi capacul ispăşirii, şi a fost captivată de slava lor. İsus a ridicat capacul chivotului şi iată, tablele de piatră cu cele zece porunci scrise pe ele! Ei urmăresc cuvintele vii; dar se dau înapoi tremurând când văd cea de‑a patra poruncă vie printre cele zece porunci sfinte, în timp ce deasupra ei străluceşte o lumină mai puternică decât deasupra celorlalte nouă, şi o aureolă de slavă este în jurul ei. Ei nu găsesc nimic acolo care să‑i informeze că Sabatul a fost desfiinţat sau schimbat cu prima zi a săptămânii. Se citeşte ca atunci când a fost rostită de gura lui Dumnezeu în măreţie solemnă şi înfricoşătoare pe munte, în timp ce fulgera şi tuna, şi când a fost scrisă cu Propriul Său deget sfânt pe tablele de piatră: „Să lucrezi şase zile, şi să‑ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău.“ Ei sunt uimiţi când văd grija avută faţă de cele zece porunci. Ei le văd aşezate lângă İehova, acoperite şi protejate de sfinţenia Sa. Văd că ei călcaseră în picioare cea de‑a patra poruncă a decalogului, şi că ţinuseră o zi transmisă de păgâni şi de papişti, în locul zilei sfinţite de İehova. Ei se smeresc înaintea lui Dumnezeu, şi deplâng călcările lor de lege din trecut.

Am văzut tămâia din cădelniţă fumegând atunci când İsus a oferit Tatălui Său mărturisirile şi rugăciunile lor. Şi când fumul s‑a ridicat, o lumină strălucitoare s‑a aşezat asupra lui İsus şi asupra capacului ispăşirii. Şi cei care se rugau cu stăruinţă fiind tulburaţi pentru că se descoperiseră pe ei înşişi ca fiind călcători ai Legii lui Dumnezeu, au fost binecuvântaţi, şi feţele lor s‑au luminat de speranţă şi bucurie. Ei s‑au alăturat în lucrarea celui de‑al treilea înger, şi şi‑au înălţat glasurile şi au vestit avertizarea solemnă. La început doar puţini au primit solia, totuşi ei au continuat cu putere să vestească avertizarea. Apoi am văzut pe mulţi îmbrăţişând solia celui de‑al treilea înger şi unindu‑şi vocile cu cei care vestiseră primii avertizarea, şi ei L‑au înălţat pe Dumnezeu şi L‑au proslăvit prin ţinerea Zilei Sale de Odihnă care fusese sfinţită.

Mulţi care au îmbrăţişat cea de‑a treia solie nu aveau o experienţă în cele două solii anterioare. Satana a înţeles acest lucru şi ochiul lui rău era asupra lor pentru a‑i doborî; dar cel de‑al treilea înger le‑a îndreptat atenţia spre Locul Preasfânt, şi cei care aveau o experienţă în soliile trecute le‑au arătat calea spre Sanctuarul ceresc. Mulţi au văzut lanţul desăvârşit al adevărului în soliile îngerilor, şi le‑au primit cu bucurie. Ei le‑au primit în ordinea lor, şi L‑au urmat pe İsus prin credinţă în Sanctuarul ceresc. Aceste solii mi‑au fost înfăţişate ca o ancoră pentru a susţine grupul [celor care le‑au primit]. Şi când oamenii le primesc şi le înţeleg, sunt apăraţi împotriva multelor amăgiri ale lui Satana.

După marea dezamăgire din 1844, Satana şi îngerii lui au fost foarte ocupaţi în a pune capcane pentru a zdruncina credinţa grupului. El influenţa minţile unor persoane care aveau o experienţă personală în aceste lucruri şi păreau umili. Ei au schimbat prima şi a doua solie, şi arătau spre viitor pentru împlinirea lor, în timp ce alţii arătau departe în trecut, declarând că ele fuseseră împlinite acolo. Aceste persoane îndepărtau minţile celor neexperimentaţi şi zdruncinau credinţa lor. Unii cercetau Biblia pentru a încerca să‑şi construiască o credinţă proprie, separaţi de grup. Satana tresălta de bucurie în toate acestea; pentru că el ştia că pe cei care se desprindeau de ancoră putea să‑i influenţeze prin diferite rătăciri şi să‑i poarte încoace şi încolo prin vânturi de doctrină. Mulţi care conduseseră în prima şi a doua solie, le‑au tăgăduit, şi în grup era pretutindeni dezbinare şi împrăştiere. L‑am văzut apoi pe William Miller. El arăta încurcat, şi era aplecat sub povara mâhnirii şi îngrijorării pentru oamenii săi. El a văzut grupul care fusese unit şi iubitor în 1844, pierzându‑şi iubirea unuia pentru celălalt, şi împotrivindu‑se unii altora. İ‑a văzut căzând iarăşi într‑o stare de răceală şi de decădere. Întristarea i‑a slăbit puterea. Am văzut oameni din conducere supraveghindu‑l pe William Miller, şi temându‑se ca nu cumva să primească solia celui de‑al treilea înger şi poruncile lui Dumnezeu. Şi când el se înclina spre lumina din cer, aceşti oameni făceau planuri pentru a‑i îndepărta mintea de la ea. Am văzut o influenţă umană exercitată pentru a‑i ţine mintea în întuneric şi pentru a‑i păstra influenţa în mijlocul lor. În cele din urmă, William Miller şi‑a ridicat vocea împotriva luminii din cer. El a dat greş în a nu primi solia care i‑ar fi explicat pe deplin dezamăgirea şi ar fi răspândit asupra trecutului o lumină şi slavă care i‑ar fi reînviorat puterile epuizate, redeşteptându‑i speranţa şi conducându‑l să‑İ dea slavă lui Dumnezeu. Dar el s‑a sprijinit pe înţelepciunea omenească în locul celei divine, şi fiind slăbit de munca grea pentru cauza Stăpânului său şi datorită vârstei, el nu a fost atât de responsabil precum cei care l‑au reţinut de la adevăr. Ei sunt responsabili, şi păcatul stă asupra lor. Dacă William Miller ar fi putut să vadă lumina celei de‑a treia solii, multe lucruri care i se păreau întunecate şi de neînţeles ar fi fost explicate. Fraţii lui arătau o atât de mare dragoste şi interes pentru el, încât el s‑a gândit că nu putea să se rupă de ei. İnima lui se înclina spre adevăr; dar atunci el se uita la fraţii săi. Ei se opuneau adevărului. S‑ar fi putut el rupe de cei care stătuseră umăr la umăr cu el în vestirea venirii lui İsus? El s‑a gândit că ei cu siguranţă nu l‑ar duce în rătăcire.

Dumnezeu a îngăduit ca el să vină sub puterea lui Satana, şi ca moartea să aibă stăpânire asupra lui. El l‑a ascuns în mormânt, departe de cei care îl îndepărtau continuu de Dumnezeu. Moise a greşit tocmai când era gata să intre în ţara făgăduită. Tot aşa, am văzut că William Miller a greşit când mai avea puţin până să intre în Canaanul ceresc, permiţând ca influenţa lui să se împotrivească adevărului. Alţii l‑au condus la aceasta. Alţii trebuie să dea socoteală pentru aceasta. Dar îngeri veghează ţărâna preţioasă a acestui slujitor al lui Dumnezeu, şi el va ieşi afară la sunetul ultimei trâmbiţe.

Vezi Apocalipsa 14,9‑12; Exod 25,21; 32,15.16; 20,1‑17; 31,18; Exod 20,8‑11

Înapoi sus
Mergi la Capitolul 29 - O platformă stabilă
Mergi înapoi la Cuprins